Focul tău arde mai puternic în mine

În inima mea e tatuat zâmbetul tău
şi gândurile din ziua de ieri, când în braţe sălăşluiau buzele mele
pe pieptul tău număr dăţile
când m-am pierdut în tine.
În sufletul meu şi-a făcut cuib trupul tău
şi mâinile ce-mi încălzesc obrajii atunci când ninge

Şi-o să ningă peste noi,
iar noi ne vom adăposti în pântecele timpului
Vom da o nouă lege
să se circule tot mai încet, să ne auzim doar respiraţia
din dimineţile fierbinţi
când vom topi gheaţa cu dragostea noastră

Vom merge spre lumină
acolo unde cele patru vânturi suflă
şi-ţi voi demonstra că focul tău arde mai puternic
în Mine

Insule de lumină

Mâini sculptate de visele mele
mă aşează în fiecare zi într-un bazar sentimental
Patru măşti de bronz îmi vorbesc
despre buzele tale de dantelă şi cristal
Mă încrustez în sufletul tău
şi despic cerul gândurilor tale

În coastele timpului
adormim şi te port înspre insulele de lumină
unde rescriem lumea
Îmi pun capul pe pieptul tău
iar orizontul coboară spre umbrele sunetelor.

Ridică-mi ziduri de piele şi oase

Trăim într-o casă de hârtie
aproape de apă, acoperită de verdeaţa luxuriantă
Vântul nu ne-ajunge
Şi-atunci când mi-e frig, tu-mi îmbrăţişezi inima
ridici în jurul ei ziduri de oase şi piele fină
Strâng în scoici şoapte fierbinţi
să le ascult când dorul trepidează sub genele mele

M-aş scufunda sub pielea ta, dincolo de cartilaje
să ajung mai aproape
te simt cum mişti
priveşti, respiri, vorbeşti prin mine
Ne vom pierde într-un lan de grâu, îmi acoperi umerii
cu sărutări şi atingeri
Şi fluturi zboară deasupra capului meu
se-aşează în părul meu, se confundă cu mâinile tale

Mi-ai pus piciorul în palma ta
să resimt micuţ, fragil, sub privirea ta să cresc
Mă săruţi şi mă faci difuză
acolo
În inimă

Cu tine învăţ să respir

E o dimineaţă lăptoasă
când despart gândurile cu degetele
străpung norii şi visele cu zâmbete calde şi râd
mereu
sunt cu Tine
mereu
eşti cu Mine
E o dimineaţă lăptoasă
când soarele luminează mai bine

What if it’s you?

Zilele încep într-o cadenţă melodioasă
Şi timpul se scurge mai încet
ca să te redescopăr, să te învăţ din nou
şi să mă cuprinzi în braţe
când te caut prin tumultul aşternuturilor

Cu tine învăţ ce înseamnă gustul,
mă-nveţi să privesc, să respir, să simt
să iubesc
să trăiesc frumos

I can not wait until I know
It’s You
whatever you do,
Take it easy today

În tine-i cald

Ştiu să aleg un sentiment
îl strâng aproape de inimă
şi-l încălzesc cu suflul buzelor mele
uneori sunt neatentă
ating lumea cu degetele
Uneori mă tai şi trec peste străzile aglomerate
Să vin din nou la tine

În tine-i cald, în noi e bine
iar tu ai grijă de marginile sufletului meu
mă săruţi şi-mi şopteşti nimicuri
iar eu-ţi ating umerii şi fruntea albă

Îmi pui mâinile la ochi
să luminez spre tine
În tine-i cald, în noi e bine

Cea mai frumoasă amintire

Câteodată mă joc cu degetele tale
fac forme noi, visuri ideale şi lumină-n gândurile mele
alteori aştept explozia de zâmbete
şi eu irump în râsete, umplu lumea de piatră
o inund şi tu te scufunzi în mine

Florile vieţii mele înfloresc singure
tu-mi eşti elixirul vieţii
toate lucrurile îşi pierd strălucirea
şi-mi spui, eşti cea mai frumoasă amintire

Lumea se învârte
ţine-mă aproape
şi-ţi voi săruta buricele degetelor
Aşează-mă cu trupul în jos, mângâie-mi inima cu buzele
simt iarba grasă brăzdându-ţi fruntea
M-aş pierde şi eu
în Tine

(A)

Chemistry

Fiecare sărut, fiecare atingere
îmi trezeşte sufletul,
Simt cu ochii, mănânc cu inima
Privesc cu degetele apusul cuvintelor
Când totul se stinge într-o îmbrăţişare

Eşti precum amintirea florii de cireş
mă scald în spice de grâu până la bărbie
şi-atunci când macii-mi mângâie buzele
Nu mai sunt pe lumea asta, în ploaia asta
în frigul din autobuze, în tramvaie trase de cai putere

It’s all about chemistry

Ascultă-mi şoaptele necuvintelor mele
şi citeşte-mă în gesturi şi atingeri
până mă pierd de tot în Tine

(A)

declaraţie

(Lui Adi)

Eu ştiu doar un secret
cele mai mari declaraţii sunt rostite în tăcere
când afară plouă în oameni
Lumina orbeşte vorbele, iar noi ne sărutăm încet
sufletele

În portul nostru nu plouă niciodată
Şi tu mă-inunzi în zâmbete
şi-apropieri fără nume,
Pure, luminoase şi curate
atunci când-mi spui
Eşti frumuşică…

Tu eşti înalt, şi-mi placi,
iar fruntea ta ascunde o lume-ntreagă
pe care o dezmierd cu sărutări fierbinţi
Tu-mi cuprinzi mâinile şi-mi arunci în inimă flăcări
ce mă ţin trează o viaţă-ntreagă

Cu tine aş sta poate mai mult de-o veşnicie
ţi-aş atinge pielea până las o urmă, până mă scufund
de tot
în ea

Te iubesc ca nu cumva timpul să afle absenţa

reţetă

Se ia o întâmplare, o zi înspre noapte
când gândurile nu fac zgomot, când totul e tăcere
şi pe-ntuneric se aşează două suflete
o adiere văratică, un foc mistuitor.

Se împreună mâinile, se face loc pentru un zâmbet
potrivit
iar adierile vor fi uşoare şi focul va făuri o lume
de fericire şi o căldură călăuzitoare
Şi-apoi fiecare atingere va fi asurzitoare
îmi spui, liniştea trebuie auzită
iar eu voi tăcea şi tu îmi vei vorbi despre
visul nostru

noiembrie Vesel (6)

(A)

Septembie palid a trecut rapid
am ajuns într-un punct în care se întâlnesc
destinele
În care dragostea îşi cere dreptul
nu mi-e frică de tine, nu mi-e frică de noi
Este noiembrie vesel, când îmi cresc din nou aripile

Sunt un puzzle de sentimente
ce aşteaptă să fie desluşit, aşezat pe o măsuţă
Mângâiat cu buricele degetelor tale
am atâtea personalităţi ce doresc să fie descoperite
şi-aş sta nemişcată, să vii, să respiri asupra mea
dogoritor

Vino mai aproape
atinge-mă uşor şi te voi împresura, te voi cuceri
Cu aura mea, cu râsul meu
şi vom sta aşa, te voi inspira, te voi proteja
voi alimenta focul tău, încet voi sufla în tăciuni
să nu se stingă niciodată

Timpul aleargă galopând
înspre tine, să treacă repede să revenim
să se oprească apoi într-o clipă unică
când vom deveni Noi.

Ştiu, şi tu mă simţi aproape